UroRM este o investigație imagistică care permite atât evaluarea morfologică (datorită rezoluției spațiale înalte), cât și funcțională a aparatului renal.
- caracterizează patologia renală tumorală sau infecțioasă;
- UroRM cu substanță de contrast gadolinium administrată i.v. permite studiul dinamic, cu evaluarea semi-cantitativă a filtrării glomerulare;
- este utilă în caracterizarea unor leziuni cu caracter incert la CT: leziuni mici (sub 1 cm) a căror iodofilie este dificil de apreciat tomografic, în diferențierea unui chist complicat (hemoragic, infecțios) de o leziune solidă renală;
- are o senzitivitate crescută faţă de CT în evaluarea chistelor complicate sau a invaziei tumorale timpurii a nodulilor limfatici datorită contrastului tisular superior pe care îl oferă.
- nu folosește radiaţie ionizantă şi, prin urmare, poate fi recomandat în pediatrie, la gravide sau la pacienţii cu insuficienţă renală.
- comparativ cu examinarea CT, UroRM are un timp mai lung de achiziţie, are o sensibilitate redusă în detecţia calculilor de mici dimensiuni, este sensibil la mişcările pacientului şi oferă o rezoluţie spaţială mai joasă.
Urografia RM este o metodă neinvazivă de vizualizare a întregului aparat excretor (rinichi, uretere, vezică urinar), complementară secvențelor clasice IRM abdomino-pelvine, care oferă informații morfologice importante și are șansa de a deveni o investigație “one stop” pentru diagnosticare patologiei renovezicale, fără efectele nedorite ale radiației ionizante (de luat în calcul în cazul urografiei i.v. sau al examenului computer tomografic).
Indicații pentru efectuarea urografiei RM:
- urolitiaza – pentru care examenul de elecție (în cazul în care nu există contraindicații) este însă CT. În IRM, calculii apar ca arii de asemnal pe secvențele T1 și T2 ponderate sau ca defecte de umplere pe secvențele urografice statice sau excretorii și necesită diferențiere față de tumorile uroteliale sau de cheagurile sangvine. Semnele IRM de colică renală acută pot fi: prezența de fluid perirenal pe secvențele T2 ponderate, dilatația ureterală proximal de obstacol și defectul de umplere evidențiat la urografia RM;
- obstrucția de tract urinar fără legatură cu urolitiază (în aceste cazuri urografia RM are sensibilitate și specificitate superioare urografiei CT) precum:
- structurile benigne ureterale ce pot complica procesele inflamatorii abdominopelvine (ex.: apendicita, boala Crohn, endometrioza), infecțiile (ex.: tuberculoza), radioterapia, intervențiile chirurgicale. Structurile benigne se îngustează progresiv și nu asociază masa tisulară;
- compresiile extrinseci (leiomioame, colecții fluide, fibroza retroperitoneală, anomalii vasculare);
- obstrucția tumorală –polipi benigni sau tumori maligne uroteliale. Când suspicionăm obstrucții neoplazice, sunt necesare secvențele convenționale RM pentru a evalua complet morfologia leziunii. Neoplasmele au priză de contrast variabilă;
- cancerele vezicale, cervicale sau prostatice sunt cauze frecvente de obstrucție ureterală;
- hematuria – uroRM nu vizualizează însă totdeauna calculii nonobstructivi de mici dimensiuni sau calcificările;
- anomaliile congenitale – agenezie renală, rinichi malrotat/ptozat, duplicații renale, displazii renale, ureter ectopic, ureter retrocav, megaureter primar, obstrucția joncțiunii pieloureterale;
- evaluarea pre-și postoperatorie – urografia RM se poate combina cu angiografia RM pentru a oferi date asupra vascularizației, a sistemului colector și a parenchimului renal.
