RMN de prostată multiparametric

Este o investigație imagistică avansată care combină mai multe tipuri de secvențe RMN pentru a obține informații anatomice și funcționale detaliate despre prostată și țesuturile învecinate.
Este metoda recomandată internațional pentru detectarea și caracterizarea cancerului de prostată, dar și pentru evaluarea altor afecțiuni ale prostatei.

Comparativ cu tehnicile imagistice convenționale focalizate pe aspectele morfologice, protocolul MR multiparametric în examinarea cancerului de prostată oferă informații funcționale care îmbunătățesc considerabil detecția și caracterizarea leziunilor focale, contribuind astfel la alegerea strategiei terapeutice optime.

Dintre modalitățile imagistice utilizate în diagnosticarea cancerului de prostată, doar RMN oferă atât rezoluția spațială cât și contrastul tisular necesare pentru o caracterizarea precisă a leziunilor.

Protocolul RMN de prostată multiparametric (T2 W-TSE, perfuzia dinamică cu contrast DCE, DWI, T1, spectroscopie) permite evaluareamorfologiei, perfuziei lezionale,densității tisulare (DWI cu evaluarea hărții ADC) și a metabolismului (spectroscopia RM).

T2 – TSE (Turbo Spin Echo) achiziționată în planuri multiple oferă imagini de înaltă rezoluție ale și este componenta de bază a examinării multiparametrice RMN. Prostata prezintă de multe ori la vârstnici un aspect heterogen al glandei centrale (datorită hiperplaziei benigne și/sau modificărilor inflamatorii) care face dificilă detecția precoce a leziunilor maligne prin examinarea ecografică. Imagistica prin RM aduce informații suplimentare ecografiei prin capacitatea excelentă de vizualizare a arhitecturii zonale prostatice și a leziunilor de mici dimensiuni. Imaginile de înaltă rezoluție T2 ponderate oferă cea mai bună evaluare a morfologiei prostatei, marginilor și structurii interne. Diferențierea dintre zona periferică și glanda centrală (cu zonă centrală și zonă de tranziție) este esențială pentru localizarea precisă a leziunii. Variațiile intensității semnalului pe achiziția T2 datorate unor factori precum atrofia, episoadelor inflamatorii anterioare, hemoragiei secundare biopsiei, leziunilor mici sau low-grade fac dificilă caracterizarea. Secvențele RMN funcționale (DWI, DCE) completează informația adusă de achiziția T2– TSE facilitând caracterizarea mult mai precisă a leziunilor.

DWI (Diffusion Weighted Imaging) și hărțile ADC– tehnică funcțională recentă RMN care oferă informații despre microstructura țesuturilor și despre integritatea membranelor celulare, joacă azi un rol din ce în ce mai important în imagistica oncologică. DWI investighează difuzia apei la nivel celular, oferind informații funcționale esențiale despre țesuturi. DWI caracterizează leziunile infracentimetrice și modificările intraparenchimatoase înainteca acestea să fievizibile în secvențele convenționale (morfologice).

DWI oferă evaluări calitative și cantitative – coeficientul aparent de difuzie (ADC) – utile în diagnosticul diferențial al leziunilor intraparenchimatoase. În comparație cu un chist, o tumoră va prezenta pe imaginile DWI o restricție de difuzie mai mare, deoarece membranele intacte ale celulelor tumorale împiedică mișcarea liberă a moleculelor de apă. Pe hărțile ADC, tumorile prezintă valori scăzute ale coeficientului de difuzie și se evidențiază ca arii de intensitate mai scăzută a semnalului comparativ cu țesuturile normale. Valorile cantitative ale ADC pot ajuta la caracterizarea leziunilor și au aplicații în evaluarea răspunsului la terapie. Hărțile ADC și imaginile DWI trebuie interpretate întotdeauna în corelație cu imaginile anatomice RMN convenționale. Fuziunea dintre imaginile DWI si T2-TSE este capabilă să caracterizeze atât tumorile maligne cât și relațiile anatomice de vecinătate.

Perfuzia dinamică cu substanță de contrast – DCE (Dynamic Contrast Enhanced) implică achiziția de imaginisecvențiale în timpul trecerii substanței de contrast prin țesuturile de interes. Intensitatea captării substanței de contrast este corelată cu densitatea vasculară din țesut, în timp ce rata de wash-out a agentului de contrast este corelată cu factori angiogenici precum densitatea capilară și factorul de creștere vasculară endotelială. Oferind informații despre perfuzia tumorală și permeabilitatea capilară, DCE are capacitatea de a caracteriza neinvaziv vascularizația țesutului tumoral, inclusiv răspunsul la terapia antiangiogenică. Tumorile au de obicei o perfuzie crescută și captare rapidă a contrastului.

Spectroscopia – analizează concentrația unor metaboliți specifici (colină, citrat, creatină) pentru caracterizare suplimentară a leziunilor.

Avantaje clinice

Detecția precoce a cancerului de prostată
Reducerea numărului de biopsii inutile prin triere precisă
Ghidarea biopsiilor țintite (MRI-ul se poate integra cu sistemele de fuziune ecografică)
Stadializare locală (determinarea extensiei tumorii în afara capsulei, invazia veziculelor seminale)
Monitorizare activă la pacienții cu cancer de prostată cu risc scăzut

RMN de prostată multiparametric aduce informații substanțiale despre leziunile focale de prostată precum localizarea, caracterizarea volumului tumoral, gradul de agresivitate și stadializare. Informațiile obținute sunt utile în ghidarea biopsiei și contribuie esențial la stabilirea strategiei terapeutice optime.

RMN permite caracterizarea de finețe a leziunilor prostatice conform unei scale de gradare de la benign la malign, cu impact în decizia terapeutică (monitorizare, radioterapie, intervenție chirurgicală totală sau parțială).

RMN este metoda imagistică cu cea mai mare sensibilitate în evaluarea extensiei locale a tumorii (informație necesară pentru managementul terapeutic).

RMN permite localizarea leziunilor suspecte și ghidarea biopsiei în arii mai dificil de abordat pe cale intrarectală (cancere inferioare, cancere ventrale).

Pregătirea pacientului

Evacuarea rectului înainte de examinare (eventual microclismă în dimineața investigației)
Golirea parțială a vezicii pentru confort și calitatea imaginilor
Evitarea alimentelor care produc gaze cu 24h înainte
Se pot administra antispastice (ex. butilscopolamină) pentru reducerea mișcărilor peristaltice